Din colecția etnografică a MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Recunoscut de Biserica ortodoxă martir și prăznuit în data de 10 februarie, Sfântul mucenic Haralambie a fost preot creștin în Magnesia, Asia Mică în perioada împăratului Septimius Severus și considerat în tradiția populară un mare apărător de boli, atât a oamenilor cât și a animalelor.

Despre Sfântul Haralambie se spune că are putere asupra ciumei, holerei și a morții, de aceea pentru a-i câștiga bunăvoința în ziua de 10 februarie se ținea post, se împărțeau pomeni, se stropeau cu agheasmă vitele și pomii fructiferi și erau interzise diverse activități casnice.

În icoana pe sticlă, Sfântului Haralambie este reprezentat ca un apărător al oamenilor și al animalelor împotriva bolii care este personificată la picioarele sfântului încătușată ca semn al nepuținței în fața acestuia.

Icoana din colecția îl prezintă în prim plan pe Sfântul Haralambie în veşminte de arhiereu, binecuvântând cu mâna dreaptă, iar în mâna stângă ţine Sfânta Evanghelie, pe cap poartă mitră și prezintă aureolă. La picioarele Sfântului Haralambie este redată ciuma cu chip de om și un corp bizar, alungit, de patruped şi coadă de şarpe. În plan secund este redată o arcadă susținută de coloane. Piesa este compusă din icoană redată pe sticlă, rama şi capacul icoanei realizat din patru părţi îmbinate şi fixate cu cuie.